Consideraţii generale
Conform legislaţiei în vigoare, spectrul de frecvenţe radio (spectrul radio) reprezintă acea porţiune a spectrului electromagnetic ce cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sunt cuprinse între 9 kHz şi 3000 GHz.
Spectrul radio este o resursă naturală limitată şi, de aceea, trebuie administrată eficient şi raţional, cu asigurarea satisfacerii interesului public, social şi de apărare a ţării, precum şi un maximum de beneficii pentru utilizatorii de spectru, fie ei furnizori de reţele şi/sau de servicii de comunicaţii electronice, operatori privaţi sau utilizatori finali.
Conform Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT, spectrul de frecvenţe radio se împarte în nouă game de frecvenţe:
VLF – de la 3 kHz la 30 kHz (frecvenţe foarte joase);
LF – de la 30 kHz la 300 kHz (frecvente joase),
MF – de la 300 kHz la 3000 kHz (3 MHz) (frecvenţe medii),
HF – de la 3 MHz la 30 MHz (frecvenţe înalte),
VHF – de la 30 MHz la 300 MHz (frecvenţe foarte înalte),
UHF – de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz), (frecvenţe ultra înalte)
SHF – de la 3 GHz la 30 GHz (frecvenţe super înalte),
EHF – de la 30 GHz la 300 GHz (frecvenţe extra înalte),
de la 300 GHz la 3000 GHz.
SURSA :ANCOM